 |
|
Imi place tot mai mult sa tac. Sa ma ascund, sa ma chitesc, sa zambesc fals si sa nu le spun ca n-au dreptate. Mi-e teama ca nu-i bine, dar lipseste curajul unui nou inceput. Sunt ca voi, pe aceeasi orizontala pe care mie imi place s-o cred verticalitate, cu aceleasi nopti nedormite si cafele baute intr-o graba nefireasca. Ma simt de parca as retrai adolescenta. Ciudat, pentru ca imi amintesc ca am trait-o destul de intens de prima data si mi-a cam ajuns. Nervozitate, nonsens, lipsa unui loc in lumea asta... sunt chestii pe care le simti o data si mergi mai departe. Cresti, termini o scoala, iti faci o asa numita carte de munca, de parca ai avea ceva interesant de citit in ea, eventual o noua familie si gata. Esti bine. Esti... suficient. Lumea celor multi te adopta si incepi sa gandesti ca ei, sa te pierzi in cotidian si sa uiti ca timpul merge si fara baterii.
Am mereu carnetelul cu mine. Notez toate sufletele cu care ma intalnesc, pe care le iubesc, care ma urasc, pe care le visez, care ma fac sa rad, pe care as vrea sa nu le mai vad niciodata, care ma vor in viata lor. Tot. Astfel incat, la final de drum, sa stiu cu cine ma voi socoti.
Visez in culori. Simt ca sunt cand mare, cand mica, dupa cum bate vantul la geam in timp ce imi fumez tigara. Dau nume lucrurilor care nu au nevoie de asa ceva si imi place sa imi privesc camera noaptea, cand obiectele prind viata.
Sunt asa cand ascult Death Cab for Cutie. Traiesc muzica lor pentru ca imi permite sa simt, sa ma simt, sa inchid ochii pe strada cand imi pun castile si ii aud. Parca ar canta in surdina si de multe ori am impresia ca incearca sa transmita un alt mesaj, imperceptibil unor urechi neformate precum ale mele. Mi-e greu sa cred ca trairile pot fi atat de molcome, ca poti sopti atunci cand simti ca vrei sa urli. Canta despre moarte, despre boala, cu acelasi calm cu care povestesc o nunta. In ceea ce ma priveste, muzica si versurile se potrivesc absolut intamplator, deoarece luate separate spun altceva. Si totusi, repet, surprinzator, se potrivesc. Iar vocea lui Benjamin Gibbard... vocea lui de copil mare e fermecatoare intr-un mod de-a dreptul straniu.
Nu incerc sa invalui in misticism formatia pentru ca este, din contra, cat se poate de impamantata in realitate, asa cum nu as vrea sa o aruncati in categoria oh-ce-sufar emo doar pentru ca mie, cel putin, imi transmite stari usor confundabile cu cele din clasa mai sus amintita. Death Cab canta emotii, vise, amintiri intr-un mod simplificat, elegant. Sunt "de acolo".
Si sa nu uitati What Sarah said: Love is watching someone die
... 'So who's gonna watch you die?'
Death cab for cutie - What Sarah Said
Death Cab for Cutie - I Will Follow You Into the Dark
Bookmark
Vizualizari: 1012
Comentarii (5)
...
Astept cu interes urmatoarele articole!
(iar pana atunci, avand in vedere vremea de astazi, presimt ca o sa incep ziua cu putin radiohead...)
(iar pana atunci, avand in vedere vremea de astazi, presimt ca o sa incep ziua cu putin radiohead...)
,
februarie 07, 2010
-
- +2
-
-
delicat...
e prima data, cred, cand ascult trupa...frumos, delicat, asa cum i-ai descris...too emotional for me...e adevarat ca unii lasa adolescenta cu contrariile ei in urma...dar dupa aceea cine se plange de blazare, nevroza si gol sufletesc? Plesu zicea mai demult ca,atat timp cat esti inca in criza exitentiala, e bine (si la 50 de ani) 
..iar cine reduce trairile la emo stuff are prejudecati penibile. emotiile exista long before si se pot naste de la cele mai simple acorduri. so, fara scrupule
..iar cine reduce trairile la emo stuff are prejudecati penibile. emotiile exista long before si se pot naste de la cele mai simple acorduri. so, fara scrupule
,
februarie 05, 2010
-
- +2
-
-
...
Incerc de jumatate de ora sa caut un raspuns potrivit pentru acest mesaj. Se pare ca nu reusesc in dimineata asta, asa ca ma voi rezuma la ce vroiam de fapt sa zic:
Multumesc foarte mult pentru aprecieri!
Multumesc foarte mult pentru aprecieri!
,
februarie 03, 2010
-
- +4
-
-
Felicitări!
Ai descris perfect stările prin care trec atunci când ascult death cab (inclusiv carneţelul care la mine se traduce prin "saved items" din mobil), ai încheiat perfect prin citatul din "what sarah said" şi ai adăugat melodiile preferate ale formaţiei(la care aş adăuga "A lack of color" prin simplitatea liniei melodice şi a impactului versurilor).
Într-un mod Straniu muzica lor mă face să zâmbesc în anumite momente... Mă linişteşte când nu ar trebui.
Mă bucur să văd că nu sunt singurul.
Felicitări pentru articol
Într-un mod Straniu muzica lor mă face să zâmbesc în anumite momente... Mă linişteşte când nu ar trebui.
Mă bucur să văd că nu sunt singurul.
Felicitări pentru articol
,
februarie 03, 2010
-
- +4
-
-
Adauga comentariu
 |
Ultimele comentarii
)
eja am invatat-o pe de rost 
Toate
|
|
  |
  |
|
|
